Definiții pentru încercare

ÎNCERCÁ, încérc, vb. I. Tranz. 1. A verifica un lucru spre a-i controla însușirile; a proba. ◊ Expr. Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe. ♦ Refl. recipr. A-și măsura forțele în luptă cu cineva. 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu, de probă; a face tentative de... ♦ A-și da silința să..., a face sforțări, a căuta să... 3. A fi cuprins de un sentiment, de o senzație; (despre sentimente, senzații etc.) a se face simțit, a cuprinde pe cineva. – Lat. pop. in-circare.

ÎNCERCÁRE, încercări, s. f. 1. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduință, silință. 3. (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau științific). 5. Necaz, suferință. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experiență practică; cunoaștere. – V. încerca.

A ÎNCERCÁ încérc tranz. 1) (obiecte sau fiinţe) A verifica printr-o probă (pentru a se convinge de ceva). ~ un costum. ~ un vehicul. ♢ ~ marea cu degetul a se apuca de o acţiune irealizabilă. 2) (acţiuni) A întreprinde ca tentativă. ~ să compună muzică. 3) A cunoaşte din proprie experienţă. 4) (despre senzaţii, sentimente etc.) A pune stăpânire; a apuca. /<lat. incircare

ÎNCERC//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCERCA. ♢ A pune la ~ a verifica starea fizică şi/sau morală a cuiva. 2) Acţiune întreprinsă pentru realizarea unui lucru (fără a avea garanţia reuşitei). A trecut cu bine ~area. 3) Lucrare (literară sau ştiinţifică) de debut. 4) Necaz suportat de cineva. La grea ~ s-a aflat. [G.-D. încercării] /v. a încerca