Definiții pentru închinat

ÎNCHINÁ, închín, vb. I. 1. Refl. A-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult. ♦ (În biserica creștină) A-și face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. Refl. A se pleca (sau a-și pleca numai capul) înaintea cuiva, în semn de respect, de devotament, de afecțiune sau ca simplu salut. ♦ Intranz. A ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalți comeseni și a bea (făcând o urare). 3. Refl. (Înv.) A recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal. ◊ Expr. (Tranz.) A închina armele (sau steagul) = a capitula. 4. Tranz. (Înv.) A dărui cuiva ceva în semn de evlavie, de supunere, de recunoștință. ◊ Expr. A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii. ♦ A face o ofrandă. 5. Tranz. A consacra. ♦ A dedica. – Lat. inclinare.

A ÎNCHINÁ închín 1. tranz. 1) ist. (cetăţi, ţări, ţinuturi etc.) A preda (unei puteri străine) în semn de supunere. 2) pop. A aduce în dar; a dărui. 3) fam. (băuturi alcoolice) A consuma pentru a-şi face plăcere; a cinsti. ~ în sănătatea cuiva. 4) (opere de artă) A destina printr-o dedicaţie; a consacra; a dedica. ~ cuiva o poezie. 2. intranz. pop.A consuma alcool; a cinsti. /<lat. inclinare

A SE ÎNCHINÁ mă închín intranz. 1) rel. A manifesta o atitudine de evlavie faţă de o divinitate. 2) fig. A manifesta o atitudine de recunoaştere a superiorităţii sau puterii cuiva; a se pleca; a se smeri. 3) A face o plecăciune uşoară (în semn de salut sau de respect). /<lat. inclinare

ÎNCHINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A ÎNCHINA. 2) pop. Care este puţin ameţit (din cauza consumului de alcool); cherchelit; aghesmuit. /v. a închina