Definiții pentru înclinai

ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Înv.) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.

A ÎNCLINÁ înclín 1. tranz. A face să se încline; a apleca. 2. intranz. fig. A simţi atracţie, predispoziţie (pentru ceva). ~ spre muzică.[Sil. în-cli-] /<fr. incliner, lat. inclinare

A SE ÎNCLINÁ mă înclín intranz. 1) A-şi schimba poziţia normală, lăsându-se pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o poziţie oblică; a se apleca. 3) fig. (despre aştri) A se lăsa spre orizont; a asfinţi; a apune; a declina; a coborî; a scăpăta. Soarele înclină spre asfinţit. 4) v. A SE ÎNCHINA. /<fr. incliner, lat. inclinare