Definiții pentru înregistră

ÎNREGISTRÁ, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie într-un registru. 2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦ Fig. A întipări în minte, a memora. 3. A înscrie în activul său ca rezultat, ca realizare etc.; a obține. A înregistra un succes important. – Din fr. enregistrer.

A ÎNREGISTR//Á ~éz tranz. 1) (nume, informaţii) A fixa în scris (sau în memorie); a înscrie; a nota; a consemna. 2) (scrisori, acte) A trece într-un registru (pentru a autentifica). ~ corespondenţa primită. 3) (sunete, imagini) A fixa prin metode electromagnetice; a imprima. 4) A face să rămână pentru un timp îndelungat (în memorie); a reţine (în minte). 5) (bagaje) A preda pentru cântărire şi etichetare înaintea plecării (unui tren, avion), primind în loc o recipisă. 6) fig. A indica în mod obiectiv. Termometrul ~ează zero grade. 7) fig. (succese, rezultate) A căpăta printr-un efort; a dobândi; a obţine; a repurta. ~ o victorie. /<fr. enregistrer