Definiții pentru întărâtat

ÎNTĂRÂTÁ, întărất, vb. I. 1. Tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal). 2. Tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦ Refl. A se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra. 3. Refl. A se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți. [Var.: (pop.) întărá, întârtá vb. I] – Lat. *interritare.

ÎNTĂRÂTÁT, -Ă, întărâtați, -te, adj. Iritat, surescitat, agitat; înfuriat. [Var.: întărtát, -ă adj.] – V. întărâta.

A ÎNTĂRÂTÁ întărât tranz. (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare; a zădărî; a aţâţa; a incita; a stârni. /<lat. intercitare

A SE ÎNTĂRÂTÁ mă întărât intranz. 1) (despre procese, fenomene etc.) A se desfăşura din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se înteţi; a se intensifica. 2) (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporită; a se aprinde; a se înfierbânta; a se înfoca. /<lat. intercitare