Definiții pentru țaratele

ȚARÁT, țarate, s. n. Stat cârmuit de un țar. – Țar + suf. -at.

TĂRẤȚĂ, tărâțe, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. ◊ Expr. Scump la tărâțe și ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguș (de lemn). 3. (Reg.) Mătreață (a pielii). – Din bg. trici, scr. trice.

TÂRẤT s. n. Târâre. – V. târî.

TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare2. – Din fr. taré.

TARÁ//T ~tă (~ţi, ~te) rar Care are (multe) tare; cu defecte fizice sau morale congenitale. /Din tară

TĂRÂŢ//Ă ~e f. mai ales la pl. Produs secundar, provenit din învelişul boabelor de cereale măcinate, ales din făină prin cernere. ♢ Cine se amestecă (sau se bagă) în ~, îl mănâncă porcii cine se întovărăşeşte cu oamenii necinstiţi, se alege cu neplăceri. /<sl. trice, bulg. trici, sb. trice

ŢARÁT ~e n. Stat guvernat de un ţar; monarhie; regat. /ţar + suf. ~at