Definiții pentru atrăgeau

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A3 + trage (după fr. attirer).

A ATRÁGE atrág tranz. 1) A trage spre sine; a face să vină spre sine (printr-o acţiune materială). Magnetul atrage fierul. 2) A face să adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace să participe la o acţiune; a antrena. ♢ ~ atenţia (cuiva) a) a face pe cineva să-şi concentreze atenţia asupra cuiva sau a ceva; b) a face în prealabil atent; a preveni. 4) A face să simtă o atracţie. Pictura îl atrage mult. 5) fig. A face să fie cuprins de uimire şi admiraţie; a fermeca; a fascina; a încânta; a vrăji. Marea mă atrage mereu. 6) A avea drept consecinţă. [Sil. a-tra-] /a + a trage