Definiții pentru basma

BASMÁ, basmale, s. f. Bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și înveli capul, spre a lega și a duce în ea ceva, ca batistă etc. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curată= a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieși (sau a scăpa) basma curată= a scăpa cu bine dintr-o încurcătură. [Var.: (înv.) băsmá s. f.] – Din tc. basma.

BĂSMÁ s. f. v. basma.

BASMÁ ~le f. 1) Bucată de ţesătură (uni sau pestriţată) având formă pătrată sau triunghiulară şi folosită, mai ales de femei, pentru a-şi acoperi capul; batic. ♢ A scoate (pe cineva) ~ curată a scoate (pe cineva) nevinovat dintr-o afacere (murdară). A ieşi (sau a scăpa) ~ curată a ieşi (a scăpa) cu bine dintr-o încurcătură. 2) pop. Bucată mică de pânză, folosită pentru a şterge nasul sau faţa; batistă. [Art. basmaua; G.-D. basmalei] /<turc. basma