Definiții pentru binelui
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru binelui:
BÍNE adv., s. n. sg. I. Adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ◊ Expr. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică. ◊ (În formule de salut) Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși)! ◊ (Referitor la sănătate) A se simți bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? 2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Să te porți bine cu oricine. ♦ Expr. (Fam. și ir.) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-și facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)! ♦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cântă și dansează bine. Cu rochia asta iți șade bine. ◊ Bărbat sau femeie bine făcut(ă) = bărbat sau femeie chipeș(ă). ♦ În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea! ◊ De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat. ♦ (Având valoarea unei afirmații) Bine, am să procedez cum vrei tu! ◊ Expr. (Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie. Ei bine... = după cum spuneam... ♦ Cu grijă, cu atenție. Uită-te bine și învață. 3. Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine. ♦ (La comparativ) Mult. A fost plecat doi ani și mai bine. ♦ Mult și prielnic. A plouat bine. A mâncat și a băut bine. II. S. n. sg. 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ◊ Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul, care ajută pe cei din jurul său. ◊ Expr. A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Să-ți (sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit. 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca știință. 4. (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. – Lat. bene (în sensul II 3, calc după gr. Agathos, germ. das Gut).
BÍNE1 adv. 1) În mod favorabil; în mod prielnic. ♢ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (să...) a(-i) veni cuiva la îndemână. 2) Aşa cum se cere; după toate regulile. A lucra ~. 3) În mod corect şi frumos. A scrie ~. A cânta ~. 4) În concordanţă deplină cu realitatea; cu precizie; exact. A şti ~. ♢ Că ~ zici ai dreptate. A şti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a şti ceva dinainte. 5) Plin de sănătate; sănătos. 6) În cantitate îndestulătoare; destul; îndeajuns; suficient. A mânca ~. ♢ Mult şi ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propoziţii aprobative) Îmi convine; de acord. ♢ Ei ~! fie! Ba ~ că nu! desigur; se înţelege. /<lat. bene
BÍNE2 n. 1) Ceea ce este pozitiv (util, favorabil, prielnic etc.); faptă bună. ♢ Cu ~le cu blândeţe şi cu bunăvoinţă. A-i face cuiva ~ a ajuta pe cineva. A-i face cuiva ~ cu ceva a împrumuta pe cineva cu ceva. 2) Stare de satisfacţie. A ajunge la ~. /<lat. bene
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)BÍNE1 adv. 1) În mod favorabil; în mod prielnic. ♢ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (să...) a(-i) veni cuiva la îndemână. 2) Aşa cum se cere; după toate regulile. A lucra ~. 3) În mod corect şi frumos. A scrie ~. A cânta ~. 4) În concordanţă deplină cu realitatea; cu precizie; exact. A şti ~. ♢ Că ~ zici ai dreptate. A şti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a şti ceva dinainte. 5) Plin de sănătate; sănătos. 6) În cantitate îndestulătoare; destul; îndeajuns; suficient. A mânca ~. ♢ Mult şi ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propoziţii aprobative) Îmi convine; de acord. ♢ Ei ~! fie! Ba ~ că nu! desigur; se înţelege. /<lat. bene
BÍNE2 n. 1) Ceea ce este pozitiv (util, favorabil, prielnic etc.); faptă bună. ♢ Cu ~le cu blândeţe şi cu bunăvoinţă. A-i face cuiva ~ a ajuta pe cineva. A-i face cuiva ~ cu ceva a împrumuta pe cineva cu ceva. 2) Stare de satisfacţie. A ajunge la ~. /<lat. bene
Cuvântul "binelui" are 7 litere: B E I I L N U
Anagrame pentru binelui:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la binelui:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului binelui:
bei
bie
beii
belii
bilei
blinie
buneii
beli
bile
buline
nubile
beiul
bieul
bulei
bine
bunei
bel
bunel
bule
bune
nubili
bunii
buii
iubi
bulin
nubil
buni
bui
bun
ei
ie
iei
iile
leii
linie
iulie
inie
iunie
iuie
lei
inel
line
nulei
ulei
unei
el
le
nule
leu
eu
ii
lini
lunii
ulii
unii
iui
li
lin
inul
luni
nuli
lui
in
ni
uni
iu
ui
nul
un
Vezi cuvinte care încep cu binelui, cuvinte care se termină cu binelui sau cuvinte care conțin binelui