Definițiile din dicționarul explicativ pentru cari
Încep cu Se termină cu Conțin Anagrame Definiții
Caută cuvinte în funcție de literele lor
Găsește cuvinte care:

Definiții pentru cari

cari

Cuvântul "cari" are 4 litere: A C I R

Anagrame pentru cari:

acir acri cari crai icra raci

Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la cari:


A - acari acira araci caria
B - baric braci crabi rabic
C - caric cicar cirac circa craci
D - crida draci
E - acire acrie arcei areci areic caier carie ceair creai
F - cafri cifra frica
H - chiar
I - aciri acrii arici carii craii racii
L - clari crila
M - acrim crima macri
O - corai croia
P - carpi crapi
S - risca sacri saric scria sicar
T - acrit cirta traci triac
U - acriu arcui curai curia urcai
V - vicar vraci
Z - criza
Ă - aciră arăci crăia cărai
Ș - acriș arșic crași ricșa rișca
Ț - crița

Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului cari:

ac ca aci cai iac arc car rac ai ia ari iar rai ar ci ic cir cri ir

Vezi cuvinte care încep cu cari, cuvinte care se termină cu cari sau cuvinte care conțin cari

Cuvinte care conțin aceleași grupe de litere: ca ar ri

Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru cari:

CAR1, cari, s. m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros și cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn și se hrănesc cu acesta. – Lat. carius (= caries).

CÁRE pron. interog.-rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjuncție, ca element de legătură între propoziția regentă unde se află numele căruia îi ține locul și propoziția subordonată). 1. (Introduce propoziții atributive) Cartea pe care trebuia să ți-o aduc am pierdut-o. ◊ (Introduce propoziții atributive circumstanțiale) a) (Cu nuanță finală) Să ia călăuză din sat, care să le arate drumul. b) (Cu nuanță condițională) Ce holeră ar fi aceea care i-ar lăsa neatinși pe oamenii mei? 2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce... ♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. ◊ Loc. conj. După care = după aceea. Care va (sau vra) să zică = ceea ce înseamnă, prin urmare. 3. (Cu valoare de pronume nehotărât) a) Fiecare. Le porunci să meargă care pe unde va putea. ◊ Expr. (Să) nu care cumva = nu cumva să... Nu care cumva... ? = (oare) nu cumva...? b) (În corelație cu sine însuși exprimă ideea de opoziție sau de distribuție) Unul... altul..., acesta... acela..., parte... parte... ◊ Expr. Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decât altul, pe întrecute. II. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori în ce fel se prezintă o ființă sau un lucru) Care n-a înțeles întrebarea? ◊ (Introduce propoziții interogative indirecte) L-a întrebat care îi place mai mult. ◊ Expr. Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare? ◊ (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu ține la viața lui? [Gen.-dat. sg. m. căruia, f. căreia, gen.-dat. pl. m. și f. cărora; (când are valoare de adjectiv interog.-rel.) gen.-dat. sg. m. cărui, f. cărei, gen.-dat. pl. m. și f. căror. Nom. sg. m. și: (înv.) carele; nom. pl. m. și f. și: cari] – Lat. qualis.

CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare.

CAR2 ~i m. 1) la pl. Specie de insecte mici, dăunătoare, având corpul păros şi picioare scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. 2) Insectă din această specie. /<lat. carius

CÁRE1 pron. interog. (se foloseşte pentru a obţine informaţii despre un obiect necunoscut) ~ carte?, ~-i acolo? ♢ ~ alta? ce altceva? ~ pe ~? cine din doi va reuşi? /<lat. qualis

CÁRE2 pron. rel. (se foloseşte pentru a indica un obiect neidentificat) Ce. Câinele ~ latră nu muşcă. ♢ ~ va să zică prin urmare. Să nu ~ cumva nu cumva să. /<lat. qualis

A CĂRÁ car tranz. (obiecte sau fiinţe) A duce dintr-un loc în altul. ♢ ~ apă cu ciurul a munci fără nici un rost. /<lat. carrare

A SE CĂRÁ mă car intranz. pop. A pleca de undeva (repede şi pe furiş); a se cărăbăni. /<lat. carrare

vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)
vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)
Cuvinte care încep cu literele: ca car
Cuvinte se termină cu literele: ri ari


Cuvântul anterior: cargourilor
Cuvântul următor: caria

Cuvinte aleatoare:

cotutela cântecel dăunaș fachir factorița premonopolist retușoare rezistor unghi văr
0.010s