Definiții pentru cartă

CARTÁ, cartez, vb. I. Tranz. 1. A repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor. 2. A transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare (2). – Din cărți.

CÁRTĂ, carte, s. f. 1. Nume dat (în evul mediu) actelor destinate a consemna unele privilegii și libertăți fundamentale ale unor clase sau pături sociale și a servi drept constituție unui stat. 2. Manifest cuprinzând revendicările unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale. Carta Organizației Națiunilor Unite. – Din fr. charte, lat. charta.

A CART//Á ~éz tranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o hartă topografică prin anumite semne convenţionale. 2) (corespondenţă poştală) A distribui după adresele destinatarilor. /Din cartă

CÁRT//Ă ~e f. livr. 1) (în evul mediu) Act emis de un suveran în care erau consemnate anumite drepturi şi libertăţi. 2) Program care stă la baza unei organizaţii sau a unui institut internaţional. ~a ONU. ~a de la Paris. 3) Document prin care mai multe state stabilesc anumite principii pe care se obligă să le aplice în relaţiile reciproce şi în relaţiile cu alte state. [G.-D. cartei] /<fr. charte, lat. charta