Definiții pentru cazului

CAZ, cazuri, s. n. 1. Împrejurare, circumstanță, situație. ◊ Caz de conștiință = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei și un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru. A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva. 2. Întâmplare, eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinări) Îmbolnăvire, boală. Două cazuri de scarlatină. 4. (Gram.) Categorie specifică numelui, prin care se exprimă raporturile logice dintre nume și diverse părți ale propoziției; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă diferitele funcțiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului. – Din lat. casus, fr. cas.

CAZ1 ~uri n. 1) Stare de lucruri; realitate concretă; situaţie. ♢ ~ de conştiinţă situaţie în care cineva şovăie între sentimentul datoriei şi un interes propriu. A admite ~ul că... a presupune că... 2) Lucru petrecut în mod incidental; situaţie neaşteptată; întâmplare; accident. ♢ ~ de forţă majoră situaţie în care cineva este nevoit să acţioneze altfel de cum ar vrea. A face ~ de ceva a acorda prea multă importanţă unui lucru. 3) (urmat, de obicei, de determinări introduse prin prepoziţia de) Fenomen imprevizibil în evoluţia unei boli; accident; îmbolnăvire; boală. 4) Acţiune definită prin lege penală. ~ grav. /<lat. casus, fr. cas

CAZ2 ~uri n. gram. 1) Categorie gramaticală a numelui care exprimă raporturile logice dintre nume şi părţi ale propoziţiei, indicând funcţiile sintactice ale acestuia. 2) Formă concretă a numelui care corespunde unei funcţii sintactice determinate în propoziţie. /<lat. casus, fr. cas