Definițiile din dicționarul explicativ pentru chei
Încep cu Se termină cu Conțin Anagrame Definiții
Caută cuvinte în funcție de literele lor
Găsește cuvinte care:

Definiții pentru chei

chei

Cuvântul "chei" are 4 litere: C E H I

Anagrame pentru chei:

cehi chei

Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la chei:


A - cheia
B - bechi
E - cehei cheie echei
I - cehii cheii
L - cheli chile
M - chemi
S - schie
T - chite
V - vechi

Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului chei:

ce ceh hec cei ci ic eh he hei ei ie hi

Vezi cuvinte care încep cu chei, cuvinte care se termină cu chei sau cuvinte care conțin chei

Cuvinte care conțin aceleași grupe de litere: ch he ei

Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru chei:

CHÉIE, chei, s. f. 1. Obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. ◊ Loc. adj. și adv. La cheie = (despre locuințe, uzine etc.) (care este) complet finisat, bun pentru a fi dat în folosință. ◊ Expr. A ține (ceva sau pe cineva) sub cheie = a ține (ceva sau pe cineva) încuiat. Cheia și lacătul = totul; începutul și sfârșitul. 2. Fig. Procedeu prin care se poate explica sau dezlega ceva; explicație, dezlegare. ◊ Roman (sau povestire etc.) cu cheie = roman (sau povestire etc.) care înfățișează, transparent, personaje sau fapte reale, de oarecare notorietate. Cheie cu cifru = sistem după care se înlocuiesc literele și cifrele reale cu altele convenționale pentru ca textul să nu fie înțeles de alte persoane. Poziție-cheie = poziție strategică, economică etc. de importanță deosebită. 3. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele. ◊ Cheie franceză (sau universală) = unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins și răsucit orice tip de șurub sau de piuliță. ♦ Mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme; unealtă de metal sau de lemn cu care se întind coarde le unor instrumente muzicale. 4. (Muz.) Semn convențional pus la începutul portativului, pentru a indica poziția unei note de o anumită înălțime, și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheia sol. 5. (La pl.) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereți înalți și abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime. Cheile Turzii. 6. (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare; fig. element de bază care explică sau dezleagă o problemă; bază. – Lat. clavis.

CHEL, CHEÁLĂ, chei, chele, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) care nu are păr; pleșuv. – Din tc. kel.

CHEI ~uri n. 1) Construcţie amenajată pe malul unei ape navigabile, servind la acostarea, încărcarea şi descărcarea navelor şi, totodată, la consolidarea malului. 2) Stradă de-a lungul unei asemenea construcţii; splai. 3) Platformă construită special de-a lungul unei linii de cale ferată pentru a uşura încărcarea-descărcarea vagoanelor. [Monosilabic] /<fr. quai

CHÉI//E chei f. 1) Obiect de diferite forme care serveşte la încuierea-descuierea unui lacăt sau a unei broaşte. ♢ A da ~ile pe mâna cuiva a încredinţa cuiva averea. La ~ bun pentru a fi dat în exploatare; complet finisat. 2) Instrument cu care se strânge ori se desface un şurub sau o piuliţă. ~ universală. 3) muz. Semn convenţional pus la începutul portativului pentru a indica poziţia unei note. ~ fa-major. 4) Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale; acordor. 5) Mic instrument cu care se răsuceşte resortul unui ceas sau al altor mecanisme. 6) fig. Procedeu prin care se poate soluţiona ceva; explicaţie; dezlegare. ~ ia unui cifru. ♢ Poziţie-~ poziţie de primă importanţă (din punct de vedere strategic, economic etc.). 7) pl. Vale îngustă între doi munţi abrupţi. 8): ~ de boltă a) piatră din mijlocul unei bolţi care asigură sprijinirea celorlalte pietre; b) element de bază care explică sau rezolvă o problemă. [Art. cheia; G.-D. cheii; Sil. che-ie] /<lat. clavis

CHEL cheálă (chei, chéle) Care are chelie; pleşuv. /<turc. kel

vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)
vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)
Cuvinte care încep cu literele: ch che
Cuvinte se termină cu literele: ei hei


Cuvântul anterior: chehăilor
Cuvântul următor: cheia

Cuvinte aleatoare:

armonica comutare geambaș gerul miniaturistică ogrinji postise prezervație tiva învârstat
0.007s