Definiții pentru citea

CITÍ, citesc, vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise. ♦ A rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conținutul lui. ♦ A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. ♦ A înregistra, a desluși indicațiile date de un contor, de un barometru, de un indicator etc. 2. Fig. A descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale. 3. A învăța, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva. 4. (În superstiții; în expr.) A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. A citi (cuiva) în palmă = a prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă. [Var.: (pop.) cetí vb. IV] – Din sl. čitati, čisti.

A CIT//Í ~ésc 1. tranz. 1) (texte, scrieri etc.) A reproduce în glas sau în gând (pentru a lua cunoştinţă de cele scrise). ~ o povestire. ~ fugitiv. 2) fig. (gânduri, sentimente, intenţii etc.) A înţelege din expresia feţei sau din atitudine. ♢ ~ printre rânduri a pricepe şi ceea ce nu este exprimat direct într-un text. ~ în stele a) a prevesti viitorul, destinul cuiva după poziţia stelelor; b) a susţine ceva fără nici un temei. 3) (partituri, hărţi, indicaţii ale unor aparate etc.) A descifra cu ajutorul văzului. 4) rar A însuşi prin instruire; a studia. ~ istoria. 2. intranz. A deveni cult; a-şi îmbogăţi cunoştinţele; a se cultiva. /<sl. ţitati, ţisti