Definiții pentru cojii

COÁJĂ, coji, s. f. 1. Țesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor și ramurilor unor plante (lemnoase); scoarță. ♦ Înveliș exterior al fructelor, al semințelor etc. 2. Înveliș, tare și calcaros, al oului. 3. (Înv.) Înveliș, tare și calcaros, al unor moluște sau al unor crustacee. 4. Partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc. ♦ Bucățică uscată rămasă din pâine, mămăligă etc. 5. Crusta unei răni care începe să se cicatrizeze. 6. Stratul exterior, tare și răcit, al globului pământesc. 7. Strat exterior, superficial, care acoperă un obiect, o piesă (metalică) etc. – Din sl. koža.

COJÍ, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. A curăța de coajă legume, fructe etc. 2. Refl. (Despre răni cicatrizate, despre pielea arsă de soare) A se curăța de coji; a se descuama. 3. Refl. (Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei) A se degrada (la suprafață) prin umflare, crăpare etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi. – Din coajă.

COÁJĂ coji f. 1) Strat exterior care acoperă tulpinile şi ramurile plantelor lemnoase; scoarţă. ~ de tei. 2) Învelişul exterior al fructelor, legumelor, seminţelor etc. ~ de nucă. ~ de lămâie. 3) Învelişul tare şi calcaros al oului. 4) Strat format prin solidificare sau uscare la suprafaţa unor corpuri moi; crustă. ♢ ~ de pâine bucată de pâine uscată. A prins mămăliga ~ a deveni îndrăzneţ; a prinde curaj. 5) Strat exterior, întărit, format pe o rană care se cicatrizează; crustă. [G.-D. cojii; Sil. coa-jă] /<sl. koža

A COJ//Í ~ésc tranz. (copaci, ramuri) A curăţa de coajă; a jupui. /Din coajă

A SE COJ//Í se ~éşte intranz. 1) (despre epidermă, răni cicatrizate) A pierde coaja. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde (de pe o suprafaţă) prin umflare; a se coşcovi; a se scoroji; a se coşi . /Din coajă