Definiții pentru condamnat

CONDAMNÁ, condámn, vb. I. Tranz. 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. – Din fr. condamner.

CONDAMNÁT, -Ă, condamnați, -te, s. m. și f. Persoană osândită printr-o sentință judecătorească. – V. condamna.

A CONDAMNÁ condámn tranz. 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a osândi. 2) (fapte, acţiuni, persoane etc.) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fără nici o speranţă de salvare. 4) A interzice în mod formal. Legea condamnă bigamia. 5) înv. (uşi, ferestre etc.) A astupa definitiv. /<fr. condamner, lat. condemnare

CONDAMNÁ//T ~tă (~ţi ~te) m. şi f. Persoană supusă la o pedeapsă prin judecată; persoană care ispăşeşte o pedeapsă. /v. a condamna