Definiții pentru cunună

CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători (religios). 2. Tranz. A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș. ♦ (Despre părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare.

CUNÚNĂ, cununi, s. f. 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze (sau de lumină) = aureolă. Cunună de munți (sau de dealuri, de păduri) = lanț, șir de munți sau de dealuri, de păduri, dispuse în cerc. 2. Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor (în război și la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faimă, renume. 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios. 4. Funie, împletitură de ceapă, de usturoi etc. 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale acoperișului. – Lat. corona.

A CUNUNÁ cunún tranz. 1) (mirii) A declara căsătoriţi, aşezând cununa pe cap. 2) A asista la o cununie în calitate de naş. /<lat. coronare

A SE CUNUNÁ mă cunún intranz. A-şi consfinţi căsătoria prin cununie. /<lat. coronare

CUNÚN//Ă ~i f. 1) Cerc împletit din flori sau frunze, care se pune pe cap drept podoabă; coroană. ♢ ~ de lauri coroană cu care erau încununaţi în antichitate învingătorii (în război, la concursuri sportive sau literare). 2) Coroană care se ţine deasupra capetelor mirilor în timpul oficializării cununiei. 3): ~ de munţi, de păduri lanţ de munţi, de păduri dispuse în formă de cerc. 4): ~ de ceapă, de usturoi ceapă sau usturoi cu coada uscată împletită în formă de funie. [G.-D. cununii] /<lat. corona