Definiții pentru desertul

DESÉRT, deserturi, s. n. Fel de mâncare, de obicei dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se servește la sfârșitul mesei; timpul când se servește această mâncare. – Din fr. dessert.

DEȘÉRT, -ÁRTĂ, (1) deșerți, -arte, adj., (II) deșerturi, s. n. I. Adj. 1. Care nu conține nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amăgitor. 4. Fig. Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. S. n. 1. Spațiu gol; pustietate. ◊ Loc. adv. În deșert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; b) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; în expr.) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop.) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. (I) desertus, (II) din lat. desertum, fr. désert.

DESÉRT ~uri n. 1) Fel de mâncare constând de obicei din fructe sau dulciuri şi servit la sfârşitul mesei. 2) Moment al mesei când se serveşte acest fel de mâncare. /<fr. dessert

DEŞ//ÉRT1 ~ártă (~érţi, ~árte) 1) (despre recipiente, încăperi) Care nu are nimic în interior; gol. 2) (despre fructe, legume, seminţe) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are conţinut; fără sens. Minte ~artă. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Speranţe ~ arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetaţie, de populaţie; pustiu. /<lat. desertum, fr. désert

DEŞÉRT2 ~uri n. 1) Spaţiu gol. ♢ A ieşi cu ~ul a ieşi cuiva înainte cu căldarea goală. În ~ a) în gol; b) fără rost; zadarnic. 2) Regiune întinsă nisipoasă (aproape) lipsită de vegetaţie din cauza aridităţii solului; pustiu. 3) pop. (la om şi la animale) Parte a corpului dintre ultima coastă şi şold. /<lat. desertum, fr. désert