Definiții pentru despărțiți

DESPĂRȚÍ, despárt, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte, a părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecând în direcții diferite. ♦ Refl. Fig. A se înstrăina, a se detașa sufletește de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufletește; a renunța la... 2. Refl. A divorța. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune între... ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți (în două sau mai multe părți); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.

DESPĂRȚÍT1 s. n. Despărțire (1). ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor. – V. despărți.

DESPĂRȚÍT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. Divorțat. 3. Fără legătură, izolat (de ceilalți). 4. (Înv.) Deosebit, diferit. – V. despărți.

A DESPĂRŢÍ despárt tranz. 1) (persoane sau obiecte aflate laolaltă sau în acelaşi loc) A face să se despartă; a separa. 2) A desface în două sau în mai multe părţi; a împărţi. /<lat. dispartire

A SE DESPĂRŢÍ mă despárt intranz. 1) A înceta de a mai fi laolaltă sau în acelaşi loc; a se separa. 2)fig. A se detaşa sufleteşte (de cineva sau de ceva). 3) A desface căsătoria în mod legal; a rupe relaţiile de căsătorie printr-un divorţ; a divorţa. /<lat. dispartire