Definiții pentru dezbinară
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru dezbinară:
DEZBINÁ, dezbín, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. Refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat. disglut[i]nare (refăcut după îmbina).
A DEZBINÁ dezbín tranz. A face să se dezbine. /<lat. disglut[i]nare
A SE DEZBINÁ mă dezbín intranz. 1) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se afla în relaţii de duşmănie; a se vrăjmăşi; a se învrăjbi; a se urî. 2) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega. 3) (despre crengi) A se desprinde de tulpină sau de altă creangă (fără a cădea). /<lat. disglut[i]nare
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)A DEZBINÁ dezbín tranz. A face să se dezbine. /<lat. disglut[i]nare
A SE DEZBINÁ mă dezbín intranz. 1) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se afla în relaţii de duşmănie; a se vrăjmăşi; a se învrăjbi; a se urî. 2) (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega. 3) (despre crengi) A se desprinde de tulpină sau de altă creangă (fără a cădea). /<lat. disglut[i]nare
Cuvântul "dezbinară" are 9 litere: A B D E I N R Z Ă
Nu au fost găsite anagrame pentru dezbinarăCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la dezbinară:
M - dezbinarăm
Vezi cuvinte care încep cu dezbinară, cuvinte care se termină cu dezbinară sau cuvinte care conțin dezbinară