Definiții pentru dibuire
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru dibuire:
DIBUÍ, díbui, vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesiguranță, șovăielnic, căutând un drum. ♦ Tranz. și intranz. A căuta cu nesiguranță; a căuta pipăind prin întuneric. ◊ Expr. Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a găsi, a descoperi, a afla, a dibăci. [Prez. ind. și dibuiesc] – Et. nec.
DIBUÍRE, dibuiri, s. f. Acțiunea de a dibui și rezultatul ei; dibuială. – V. dibui.
A DIBU//Í ~iésc 1. intranz. 1) A merge şovăielnic, căutând un drum (prin întuneric). 2) A căuta cu stăruinţă. 2. tranz. 1) A căuta pipăind prin întuneric; a bâjbâi. 2) A descoperi după o căutare îndelungată; a găsi. [Sil. -bu-i] /Orig. nec.
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)DIBUÍRE, dibuiri, s. f. Acțiunea de a dibui și rezultatul ei; dibuială. – V. dibui.
A DIBU//Í ~iésc 1. intranz. 1) A merge şovăielnic, căutând un drum (prin întuneric). 2) A căuta cu stăruinţă. 2. tranz. 1) A căuta pipăind prin întuneric; a bâjbâi. 2) A descoperi după o căutare îndelungată; a găsi. [Sil. -bu-i] /Orig. nec.
Cuvântul "dibuire" are 7 litere: B D E I I R U
Anagrame pentru dibuire:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la dibuire:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului dibuire:
bridei
dibuie
bride
derbi
brudie
dubire
bideu
budei
dubei
bude
dube
brudii
dubiri
dibui
dubii
dubi
bei
bie
beii
berii
breii
briei
ierbi
bieuri
biruie
iubire
beri
brei
brie
bruie
burei
burie
erbiu
urbei
bre
bure
urbe
brii
birui
burii
buii
iubi
bir
buri
bui
bur
de
ide
ied
idei
redii
iudei
durei
rediu
rudei
urdei
iude
dure
redu
rude
urde
ude
di
rudii
rid
duri
rudi
dur
du
ud
ei
ie
iei
ieri
iuie
ier
re
eu
ii
urii
iui
ir
uri
iu
ui
Vezi cuvinte care încep cu dibuire, cuvinte care se termină cu dibuire sau cuvinte care conțin dibuire