Definiții pentru dreptul
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru dreptul:
DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepți, -te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s. n. (E) prep. A. Adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ◊ Linie dreaptă (și substantivat, f.) = linie care unește două puncte din spațiu pe drumul cel mai scurt. Unghi drept = unghi format de două drepte perpendiculare una pe alta. Prismă dreaptă = prismă cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. ♦ Fig. (Despre privire) Care este fără ascunzișuri; deschis, direct. ♦ (Despre haine) Care are o croială simplă, fără cute, clini etc. 2. (Despre lucruri, ființe, părți ale lor etc.) Care are o poziție verticală (față de un punct de reper). Zid, perete drept. Om drept ca lumânarea. ◊ Expr. A se ține drept = a avea o poziție perfect verticală. (Mil.) A lua (sau a sta, a se ține în) poziția de drepți = a lua (sau a sta, a se ține în) poziție perfect verticală, stând nemișcat. (Cu valoare de interjecție) Drepți! formulă de comandă militară pentru luarea poziției de drepți. (Adverbial) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos. ♦ (Despre terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) Aproape vertical; abrupt, povârnit. ♦ (Despre litere; adesea substantivat, f.) Care are tăietura verticală. 3. Care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); orizontal; plan, neted. Câmpie dreaptă. 4. (În sintagma) Complement drept = complement direct, v. direct. II. Fig. 1. (Despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) Care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun. ◊ Parte dreaptă = parte care se cuvine în mod legal fiecăruia la o împărțeală. Luptă dreaptă = luptă corp la corp, fără arme, fără înșelătorii și fără ajutor străin. ◊ Loc. adv. Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, în mod întemeiat. ♦ (Adverbial) În conformitate cu dreptatea, just; în conformitate cu adevărul, adevărat; corect. ◊ Expr. Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat. Ce-i drept e drept, se spune pentru a recunoaște un adevăr incontestabil. Drept că... = adevărat că... A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer. (Substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = în realitate, de fapt. 2. (Despre oameni) Care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade. ♦ (În limbajul bisericesc) Cuvios, cucernic. ◊ Expr. (Substantivat) A se odihni cu drepții = a fi mort. ◊ Compus: (adesea substantivat) drept-credincios = care face parte din Biserica creștină ortodoxă; bun creștin. 3. (Reg.; despre bunuri materiale) Care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare. 4. (Pop.; despre rude) Care este legat de cineva prin legături directe, de sânge; adevărat, bun. B. Adj. (În opoziție cu stâng) 1. (Despre organe ale corpului) Așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima. ◊ Expr. A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor. ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Mâna dreaptă. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Piciorul drept. 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii drepte (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru) Aripa dreaptă a clădirii. ◊ (Substantivat; în locuțiuni) Din dreapta. În dreapta. La (sau spre) dreapta. ◊ Expr. (Substantivat) În dreapta și în stânga sau de-a dreapta și de-a stânga = în ambele părți; în toate părțile, pretutindeni. A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum. 3. (Substantivat, f. art.; în viața politică) Grupare politică adeptă și susținătoare a menținerii ordinii sociale și politice tradiționale. ◊ Loc. adj. De dreapta = conservator. C. Adv. 1. (Urmat de determinări locale, indică direcția) În linie dreaptă, fără ocol; direct. Merge drept la birou. ◊ De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar. ◊ Loc. prep. (Substantivat) În dreptul... = în fața..., față în față cu... Prin dreptul = prin fața..., pe dinaintea... Din dreptul... = din fața..., de dinaintea... 2. (Urmat de determinări locale, modale sau temporale) Tocmai, exact. A ajuns drept la timp. D. S. n. 1. Totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat. Drept penal. 2. Știință sau disciplină care studiază dreptul (D 1). 3. Putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit. ◊ Loc. adv. De drept = conform legii, în mod legitim, firesc. 4. Răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci. E. Prep. 1. (Introduce un complement indirect) În loc de..., în calitate de..., ca. Drept cine mă iei? ◊ Drept care... = prin urmare, în concluzie, deci, așadar. 2. (Reg.; introduce un complement circumstanțial de loc) Alături de..., lângă; în dreptul... ◊ Expr. A i se pune soarele drept în inimă = a i se face foame. 3. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru, ca. Drept încercare s-a folosit de un clește. [Var.: (înv. și reg.) dirépt, -eáptă adj.] – Lat. directus (cu unele sensuri după fr. droit).
DREP//T1 dreáptă (~ţi, ~te) 1) (în opoziţie cu strâmb) Care uneşte un punct cu altul fără devieri sau ocoluri; care nu se abate nici în stânga, nici în dreapta; direct. Linie dreaptă. Drum ~. ♢ Unghi ~ unghi format din două drepte perpendiculare. 2) (despre obiecte, fiinţe sau părţi ale lor) Care are o poziţie verticală, fără înclinaţii. Copac ~. ♢ Drepţi! comandă care cere pozitia verticală şi neclintită a corpului. 3) Care nu este îndoit. 4) (despre pante, povârnişuri) Care are un unghi de înclinaţie foarte mare. 5) (despre întinderi de teren) Care nu are ridicături sau adâncituri; neted. Câmp ~. 6) fig. Care este în concordanţă cu realitatea şi adevărul; just. Judecată dreaptă. ♢ Luptă dreaptă luptă cu puterile proprii, nefolosind arme şi vicleşuguri. Pe ~ cuvânt pe bună dreptate. 7) fig. (despre persoane) Care acţionează în conformitate cu adevărul; adevărat; just. 8) reg. (despre relaţiile de rudenie) Care este de prima treaptă; cu legătură de sânge; bun. Tată ~. Soră dreaptă. 9) (în opoziţie cu stâng) Care este situat în partea corpului opusă celei unde se află inima. Mâna dreaptă. Piciorul ~. ♢ În dreapta şi în stânga a) în ambele părţi; b) în toate părţile. A ţine dreapta a merge pe partea dreaptă a drumului. /<lat. directus
DREPT2 adv. 1) Fără înconjur; direct. A merge ~ înainte. 2) În conformitate cu adevărul; adevărat; just; cinstit. A spune ~. /<lat. directus
DREPT3 prep. 1) (exprimă un raport, spaţial) În faţă; alături de. 2) (exprimă un raport final) Pentru; ca. Este întrebuinţat drept obiect de studiu. 3) (exprimă un raport de suplinire) Ca; în calitate de; în loc de. A slujit drept notar. ♢ Drept care aşa dar; prin urmare; deci. /<lat. directus
DREPT4 ~uri n. 1) Ceea ce este conform cu legile raţiunii, cu legalitatea socială, cu tradiţiile etc.; dreptate. L-a acuzat fără ~. 2) Capacitate de a face sau de a nu face ceva. ~uri şi datorii. 3): ~urile omului totalitate a principiilor şi prevederilor general admise pentru realizarea personalităţii umane. /<lat. directus
DREPT5 n. 1) Ştiinţă care studiază regulile şi legile convieţuirii în societate. Studiază ~ul. 2) Totalitate a regulilor şi normelor care reglementează relaţiile într-o societate. 3) Corp de legi. ~ul roman. /<lat. directus
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)DREP//T1 dreáptă (~ţi, ~te) 1) (în opoziţie cu strâmb) Care uneşte un punct cu altul fără devieri sau ocoluri; care nu se abate nici în stânga, nici în dreapta; direct. Linie dreaptă. Drum ~. ♢ Unghi ~ unghi format din două drepte perpendiculare. 2) (despre obiecte, fiinţe sau părţi ale lor) Care are o poziţie verticală, fără înclinaţii. Copac ~. ♢ Drepţi! comandă care cere pozitia verticală şi neclintită a corpului. 3) Care nu este îndoit. 4) (despre pante, povârnişuri) Care are un unghi de înclinaţie foarte mare. 5) (despre întinderi de teren) Care nu are ridicături sau adâncituri; neted. Câmp ~. 6) fig. Care este în concordanţă cu realitatea şi adevărul; just. Judecată dreaptă. ♢ Luptă dreaptă luptă cu puterile proprii, nefolosind arme şi vicleşuguri. Pe ~ cuvânt pe bună dreptate. 7) fig. (despre persoane) Care acţionează în conformitate cu adevărul; adevărat; just. 8) reg. (despre relaţiile de rudenie) Care este de prima treaptă; cu legătură de sânge; bun. Tată ~. Soră dreaptă. 9) (în opoziţie cu stâng) Care este situat în partea corpului opusă celei unde se află inima. Mâna dreaptă. Piciorul ~. ♢ În dreapta şi în stânga a) în ambele părţi; b) în toate părţile. A ţine dreapta a merge pe partea dreaptă a drumului. /<lat. directus
DREPT2 adv. 1) Fără înconjur; direct. A merge ~ înainte. 2) În conformitate cu adevărul; adevărat; just; cinstit. A spune ~. /<lat. directus
DREPT3 prep. 1) (exprimă un raport, spaţial) În faţă; alături de. 2) (exprimă un raport final) Pentru; ca. Este întrebuinţat drept obiect de studiu. 3) (exprimă un raport de suplinire) Ca; în calitate de; în loc de. A slujit drept notar. ♢ Drept care aşa dar; prin urmare; deci. /<lat. directus
DREPT4 ~uri n. 1) Ceea ce este conform cu legile raţiunii, cu legalitatea socială, cu tradiţiile etc.; dreptate. L-a acuzat fără ~. 2) Capacitate de a face sau de a nu face ceva. ~uri şi datorii. 3): ~urile omului totalitate a principiilor şi prevederilor general admise pentru realizarea personalităţii umane. /<lat. directus
DREPT5 n. 1) Ştiinţă care studiază regulile şi legile convieţuirii în societate. Studiază ~ul. 2) Totalitate a regulilor şi normelor care reglementează relaţiile într-o societate. 3) Corp de legi. ~ul roman. /<lat. directus
Cuvântul "dreptul" are 7 litere: D E L P R T U
Nu au fost găsite anagrame pentru dreptulCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la dreptul:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului dreptul:
de
led
pled
pudel
duel
lude
drept
putred
drupe
prude
pudre
trude
dure
redu
rude
urde
duet
ude
lud
prud
dup
pud
dur
du
ud
el
le
perl
pelur
lupte
plute
lupe
pleu
ler
lutre
telur
turle
urlet
urle
tel
teul
leu
per
erupt
rupte
trupe
erup
pure
rupe
pute
re
rute
ture
uter
te
teu
eu
lupt
lup
pul
lut
tul
ptru
rupt
trup
pur
rup
put
rut
tur
tu
ut
Vezi cuvinte care încep cu dreptul, cuvinte care se termină cu dreptul sau cuvinte care conțin dreptul