Definiții pentru etajul

ETÁJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic și faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric pe verticală. – Din fr. étage.

ETÁJ ~e n. 1) Fiecare dintre părţile unei clădiri situate între planşeuri deasupra parterului; cat. 2 ) Fiecare dintre porţiunile unor obiecte, unor lucruri, dispuse una peste alta. 3) Fiecare dintre straturile de pământ care corespund în timp unei vârste geologice. 4) Diviziune principală a zăcământului unei mine stabilit în vederea exploatării. /<fr. étage