Definiții pentru freamăte

FREÁMĂT, freamăte, s. n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înăbușite sau nedeslușite. ♦ Zgomot, larmă. 2. Fig. Fior, înfiorare. [Var.: (reg.) hreámăt s. n.] – Lat. fremitus.

FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt.

FREÁMĂT ~e n. 1) Zgomot uşor şi monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). ~ul codrului. 2) Zgomot surd şi confuz de voci; murmur; rumoare. 3) fig. Emoţie puternică cauzată de o zguduire nervoasă; fior. /<lat. fremitus

A FREMĂTÁ freámăt intranz. 1) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot uşor şi înăbuşit, mişcându-se încet (sub actiunea vântului, ploii etc.). 2) (despre grupuri de oameni) A-şi exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitaţie şi murmur. 3) (despre persoane) A fi cuprins de o emoţie puternică; a palpita; a vibra. 4) fig. A se mişca în tremur. /Din freamăt