Definiții pentru fălci

FÁLCĂ, fălci, s. f. 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; (la oameni) maxilar; (la animale) mandibulă. ◊ Expr. Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pământ = a) (în basme) cu gură enormă, larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; b) foarte furios, gata să se certe cu violență. ♦ Partea inferioară a obrazului. ♦ (La insecte) Maxilă. 2. (Tehn.) Element al unui dispozitiv sau al unei mașini, care servește la prinderea unui obiect, a unui material etc., la sfărâmarea ori deformarea unui material etc. – Refăcut din fălci (pl. înv. al lui falce < lat. falx, -cis).

FÁLCE, fălci, s. f. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate. – Lat. falx, -cis.

FÁLC//Ă fălci f. 1) Fiecare dintre cele două oase ale feţei în care sunt fixaţi dinţii; maxilar. ~a de sus. ~a de jos. ♢ Cu o ~ în cer şi (cu) alta în pământ a) cu gura larg deschisă; b) cuprins de mânie; foarte furios. 2) Fiecare dintre cele două părţi inferioare ale obrajilor. 3) Element al unui dispozitiv sau al unei maşini cu ajutorul căruia se prinde sau se strânge un obiect. [G.-D. fălcii] /<lat. falx, ~cis

FÁLCE fălci f. (în trecut) 1) Unitate de măsură a suprafeţei agricole (egală aproximativ cu un hectar şi jumătate). 2) Suprafaţă de pământ de această mărime. /<lat. falx, ~cis