Definiții pentru guma

GUMÁ, gumez, vb. I. Tranz. A aplica un strat de gumă (1) sau de cauciuc pe suprafața unui obiect. ♦ A aplica un strat de clei, lipici etc. pe dosul unei etichete, unei mărci poștale etc., în vederea lipirii acestora pe ceva. – Din gumă.

GÚMĂ, gume, s. f. 1. Substanță vâscoasă, secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie. ◊ Gumă arabică v. arabic. 2. (Pop.) Șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă (1); elastic. 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră. 4. (În sintagma) Gumă de mestecat = pastă de mestecat, aromatizată, obținută din gumă (1). – După fr. gomme, it. gomma. Cf. lat. gummi, germ. Gummi.

A GUM//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subţire de gumă. 2) (etichete, mărci poştale, timbre etc.) A trata cu clei în vederea lipirii. /Din gumă

GÚM//Ă ~e f. 1) Substanţă răşinoasă secretată de unele plante sau obţinută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, şi folosită în industrie. ♢ ~ arabică substanţă vâscoasă şi lipicioasă secretată de unele plante (în special de un salcâm exotic) şi folosită pentru lipit; clei. 2) Material foarte elastic şi rezistent obţinut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetică, având diverse întrebuinţări (la confecţionarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fâşie sau şiret elastic confecţionat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu ~. 4) Obiect mic, de diferite forme şi culori, confecţionat din cauciuc şi folosit pentru ştergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneală) pe hârtie; radieră. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme