Definiții pentru hărnicii
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru hărnicii:
HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ.
HĂRNICÍ, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. 3. Intranz. A lucra cu zel, a munci cu hărnicie. – Din harnic.
HĂRNICÍE s. f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.
HÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) Care munceşte mult, repede şi cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinu
A SE HĂRNIC//Í mă ~ésc intranz. A deveni harnic; a începe a lucra cu mai multă sârguinţă. /Din harnic
HĂRNICÍE f. Efort fizic sau intelectual susţinut în realizarea unui lucru; manifestare de om harnic. [G.-D. hărniciei] /harnic + suf. ~ie
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)HĂRNICÍ, hărnicesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta harnic, a se face, a deveni harnic, sârguincios. 2. Tranz. A stimula, a îndemna la lucru. 3. Intranz. A lucra cu zel, a munci cu hărnicie. – Din harnic.
HĂRNICÍE s. f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.
HÁRNI//C ~că (~ci, ~ce) Care munceşte mult, repede şi cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinu
A SE HĂRNIC//Í mă ~ésc intranz. A deveni harnic; a începe a lucra cu mai multă sârguinţă. /Din harnic
HĂRNICÍE f. Efort fizic sau intelectual susţinut în realizarea unui lucru; manifestare de om harnic. [G.-D. hărniciei] /harnic + suf. ~ie
Cuvântul "hărnicii" are 8 litere: C H I I I N R Ă
Nu au fost găsite anagrame pentru hărniciiCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la hărnicii:
Vezi cuvinte care încep cu hărnicii, cuvinte care se termină cu hărnicii sau cuvinte care conțin hărnicii