Definiții pentru locțiitor
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru locțiitor:
LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant).
LOCŢIIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care deţine provizoriu un post de titular; înlocuitor. 2) Persoană care ocupă al doilea loc într-o ierarhie administrativă. ~orul directorului. ~orul preşedintelui. [Sil. -ţi-i-] /loc + suf. ~ţiitor
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)LOCŢIIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care deţine provizoriu un post de titular; înlocuitor. 2) Persoană care ocupă al doilea loc într-o ierarhie administrativă. ~orul directorului. ~orul preşedintelui. [Sil. -ţi-i-] /loc + suf. ~ţiitor
Cuvântul "locțiitor" are 9 litere: C I I L O O R T Ț
Nu au fost găsite anagrame pentru locțiitorCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la locțiitor:
Vezi cuvinte care încep cu locțiitor, cuvinte care se termină cu locțiitor sau cuvinte care conțin locțiitor