Definiții pentru lopată

LOPÁTĂ, lopeți, s. f. 1. Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de fier, ușor concavă, montată pe o coadă de lemn, cu care se ridică sau se aruncă pământ, pietriș, nisip etc. ◊ Loc. adv. Cu lopata = în cantitate mare, din belșug, din abundență. ◊ Expr. (Fam.) Sapa și lopata = moartea. A da la lopată = (despre cereale) a vântura. ♦ Cantitate de material cât se poate lua o dată cu această unealtă. ♦ Unealtă de lemn cu care se bagă pâinea în cuptor. 2. Vâslă1. – Din sl. lopata.

LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată.

LOP//ÁTĂ ~éţi f. 1) Unealtă constând dintr-o placă de tablă sau de lemn (uşor concavă), fixată pe o coadă şi folosită la încărcarea sau descărcarea unor materiale (pământ, nisip etc.). ♢ Cu ~ata în cantitate mare; fără măsură. Sapa şi ~ata moartea. A da la ~ a vântura. 2) Cantitate de material cât se poate lua cu această unealtă. 3) Unealtă de lemn cu coadă lungă cu care se dă pâinea în cuptor. 4) Unealtă de lemn constând dintr-o coadă lungă cu o terminaţie plată folosită pentru a conduce o ambarcaţie; vâslă. [G.-D. lopeţii] /<sl. lopata

A LOPĂT//Á ~éz 1. intranz. A trage la lopeţi (făcând să înainteze o ambarcaţie); a vâsli. 2. tranz. (cereale, seminţe) A vântura cu lopata. ~ grâu. /Din lopată