Definiții pentru manevra
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru manevra:
MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din fr. manœuvrer.
MANÉVRĂ, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port. ♦ (Concr.) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.
A MANEVR//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre vehicule) A face manevre. 2) fig. A face uz de diverse mijloace (incorecte) pentru a atinge un anumit scop. 2. tranz. (aparate, dispozitive, instalaţii tehnice etc.) A folosi cu ajutorul mâinilor, dirijând cu dibăcie; a mânui; a manipula. /<fr. manoeuvrer
MANÉVR//Ă ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, susţinută de regruparea organizată şi rapidă a acestora în timpul operaţiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neaşteptate sau pentru a le reorganiza în urma unui insucces. 2) Ansamblu de exerciţii tactice, prevăzute pentru instruirea militară a trupelor în condiţii asemănătoare cu cele de luptă. 3) Totalitate de operaţii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operaţii executate în vederea schimbării direcţiei de deplasare a unei nave, mai ales în timpul acostării sau ieşirii din port. 5) fig. Mijloc de a acţiona în vederea atingerii cu orice preţ a unui scop. 6) Parâmă folosită la fixarea şi mânuirea pânzelor şi a catargelor. /<fr. manoeuvre
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)MANÉVRĂ, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port. ♦ (Concr.) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.
A MANEVR//Á ~éz 1. intranz. 1) (despre vehicule) A face manevre. 2) fig. A face uz de diverse mijloace (incorecte) pentru a atinge un anumit scop. 2. tranz. (aparate, dispozitive, instalaţii tehnice etc.) A folosi cu ajutorul mâinilor, dirijând cu dibăcie; a mânui; a manipula. /<fr. manoeuvrer
MANÉVR//Ă ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, susţinută de regruparea organizată şi rapidă a acestora în timpul operaţiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neaşteptate sau pentru a le reorganiza în urma unui insucces. 2) Ansamblu de exerciţii tactice, prevăzute pentru instruirea militară a trupelor în condiţii asemănătoare cu cele de luptă. 3) Totalitate de operaţii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operaţii executate în vederea schimbării direcţiei de deplasare a unei nave, mai ales în timpul acostării sau ieşirii din port. 5) fig. Mijloc de a acţiona în vederea atingerii cu orice preţ a unui scop. 6) Parâmă folosită la fixarea şi mânuirea pânzelor şi a catargelor. /<fr. manoeuvre
Cuvântul "manevra" are 7 litere: A A E M N R V
Nu au fost găsite anagrame pentru manevraCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la manevra:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului manevra:
emana
manea
amnare
armane
armean
mreana
aeram
amare
arame
marea
avrame
aveam
arena
ravena
avane
avena
aera
avare
avea
ama
aman
mana
amnar
arman
marna
naram
amar
aram
arma
rama
avram
vama
ana
nara
rana
vrana
avan
nava
vana
ara
avar
vara
ava
ea
mea
eman
mane
neam
marne
arme
eram
mare
rame
vream
avem
nea
vrane
nave
vane
vena
aer
are
era
rea
vrea
ave
am
arm
ram
an
na
van
ar
var
mer
rem
vrem
ren
nerv
nev
re
ev
Vezi cuvinte care încep cu manevra, cuvinte care se termină cu manevra sau cuvinte care conțin manevra