Definiții pentru mieri

MIÉRE s. f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ◊ Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ◊ Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ◊ Compus: mierea-ursului = a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii (Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. – Lat. mel.

MIÉR//E f. 1) Substanţă semilichidă, cu gust dulce şi cu aromă plăcută, bogată în zaharuri şi vitamine, produsă de albine din nectarul florilor. ♢ Luna de ~ prima lună de viaţă conjugală a tinerilor căsătoriţi. 2) Lichid dulce secretat, mai ales, de florile melifere; nectar. 3): ~ea-ursului plantă erbacee cu frunze catifelate şi cu flori roşii, violete sau albastre. [G.-D. mierii] /<lat. mel