Definiții pentru mobilă

MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S. n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S. n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

MOBILÁ, mobilez, vb. I. Tranz. A aranja, a înzestra o încăpere, o locuință cu mobilă. – Din mobilă.

MÓBILĂ, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; colectiv) Mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel.

MOBÍL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care se mişcă sau care poate fi mişcat; mişcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre faţă) Care îşi schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mişcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis

MOBÍL2 ~e n. 1) Factor ce determină desfăşurarea unei acţiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mişcare. /<fr. mobile, lat. mobilis

A MOBIL//Á ~éz tranz. (încăperi, locuinţe etc.) A înzestra cu mobilă; a completa cu mobilierul necesar. /Din mobilă

MÓBIL//Ă ~e f. 1) Fiecare dintre obiectele care servesc la amenajarea unei locuinţe. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu de obiecte necesare pentru amenajarea unei încăperi. [G.-D. mobilei] /<fr. meuble, it. mobilia, germ. Möbel