Definiții pentru ocrotire

OCROTÍ, ocrotesc, vb. IV. Tranz. A lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini. – Din sl. okrotiti „a îmblânzi”.

OCROTÍRE, ocrotiri, s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.

A OCROT//Í ~ésc tranz. (fiinţe, lucruri) A avea în paza sa; a lua sub ocrotire; a păzi; a supraveghea; a proteja; a veghea; a apăra. /<sl. okrotiti

OCROTÍR//E ~i f. 1) v. A OCROTI ♢ ~ea sănătăţii ansamblu de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor şi întărirea sănătăţii. ~ea naturii complex de măsuri luate de stat, de o instituţie în scopul utilizării raţionale, al conservării şi reproducerii resurselor naturale. [Sil. -cro-] /v. a ocroti