Definiții pentru ordine
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru ordine:
ÓRDIN, ordine, s. n. 1. Dispoziție obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ◊ Expr. La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva. La ordin! = vă stau la dispoziție. ♦ (Concr.) Act care conține o dispoziție cu caracter obligatoriu. ◊ Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unități militare se adresează întregii unități în anumite ocazii. Ordin de chemare = dispoziție scrisă a unei autorități militare, prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva primește o însărcinare oficială; delegație. Ordin de plată = dispoziție dată de către o bancă pentru a plăti o sumă de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decorație superioară medaliei. 3. Categorie sistematică în zoologie și în botanică, superioară familiei și inferioară clasei. 4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios și regulat. 5. Comunitate monahală întâlnită în diverse religii, care susține o propagandă activă în favoarea religiei respective. ♦ Comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acțiuni războinice. 6. Rang, categorie (după importanță). ◊ Expr. De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (Înv.) Ordine, categorie, domeniu. ♦ Regulă, ordine. – Din lat. ordo, -inis, fr. ordre.
ÓRDINE, ordini, s. f. 1. Dispoziție, succesiune regulată cu caracter spațial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înșiruire, rând, rânduire, orânduială. ◊ Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmează să fie discutate într-o ședință, într-o adunare. ◊ Loc. adj. și adv. La ordinea zilei = de actualitate, care face vâlvă; important. 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic, rânduială; p. ext. conformitate cu o cerință, cu o normă, cu o disciplină, cu o regulă. ◊ Loc. adv. În ordine = așa cum se cuvine; în regulă. ◊ Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. ◊ Expr. (Înv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul. 4. Organizare, orânduire socială, politică, economică; regim; spec. stabilitate socială, respectul instituțiilor sociale stabilite. ◊ Ordine publică = ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora. – Din lat. ordo, -inis, it. ordine.
ÓRDIN1 ~e n. Dispoziţie, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială spre a fi îndeplinită de cei vizaţi; poruncă; comandă. ♢ La ~ele cuiva la dispoziţia cuiva. ~ de plată dispoziţie în scris dată unei bănci de către un debitor, pentru a vira din contul său o anumită sumă de bani în contul unui creditor. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
ÓRDIN2 ~e n. Decoraţie guvernamentală superioară medaliei. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
ÓRDIN3 ~e n. 1) Treaptă într-o ierarhie; rang. De prim ~. 2) biol. Categorie sistematică inferioară clasei şi superioară familiei. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
ÓRDIN4 ~e n. 1) (în Europa medievală) Comunitate monaho-cavalerească, care lua parte la acţiuni războinice. 2) Societate se-cretă. ~ul masonilor. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
ÓRDIN//E f. 1) Stare de orânduială şi de sistematizare; organizare armonioasă. 2) Succesiune regulată a lucrurilor. ♢ ~ de zi program de chestiuni ce trebuie să fie discutate într-o şedinţă sau adunare. La ~ea zilei de actualitate; important. 3) Regulă sau normă după care se înfăptuieşte ceva. ♢ A chema (pe cineva) la ~ a obliga pe cineva să respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a încălcat. 4) Mod de organizare a vieţii politice, eco-nomice şi sociale a unui stat; regim. ♢ ~ publică stare care asigură activitatea normală a organelor de stat şi a celor publice, respectarea drepturilor cetăţenilor şi paza proprietăţii obşteşti. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate şi finalitate a lumii. [G.-D. ordinii] /<lat. ordo, ~inis, it. ordine
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)ÓRDINE, ordini, s. f. 1. Dispoziție, succesiune regulată cu caracter spațial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înșiruire, rând, rânduire, orânduială. ◊ Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmează să fie discutate într-o ședință, într-o adunare. ◊ Loc. adj. și adv. La ordinea zilei = de actualitate, care face vâlvă; important. 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic, rânduială; p. ext. conformitate cu o cerință, cu o normă, cu o disciplină, cu o regulă. ◊ Loc. adv. În ordine = așa cum se cuvine; în regulă. ◊ Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. ◊ Expr. (Înv.) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul. 4. Organizare, orânduire socială, politică, economică; regim; spec. stabilitate socială, respectul instituțiilor sociale stabilite. ◊ Ordine publică = ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora. – Din lat. ordo, -inis, it. ordine.
ÓRDIN1 ~e n. Dispoziţie, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială spre a fi îndeplinită de cei vizaţi; poruncă; comandă. ♢ La ~ele cuiva la dispoziţia cuiva. ~ de plată dispoziţie în scris dată unei bănci de către un debitor, pentru a vira din contul său o anumită sumă de bani în contul unui creditor. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
ÓRDIN2 ~e n. Decoraţie guvernamentală superioară medaliei. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
ÓRDIN3 ~e n. 1) Treaptă într-o ierarhie; rang. De prim ~. 2) biol. Categorie sistematică inferioară clasei şi superioară familiei. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
ÓRDIN4 ~e n. 1) (în Europa medievală) Comunitate monaho-cavalerească, care lua parte la acţiuni războinice. 2) Societate se-cretă. ~ul masonilor. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre
ÓRDIN//E f. 1) Stare de orânduială şi de sistematizare; organizare armonioasă. 2) Succesiune regulată a lucrurilor. ♢ ~ de zi program de chestiuni ce trebuie să fie discutate într-o şedinţă sau adunare. La ~ea zilei de actualitate; important. 3) Regulă sau normă după care se înfăptuieşte ceva. ♢ A chema (pe cineva) la ~ a obliga pe cineva să respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a încălcat. 4) Mod de organizare a vieţii politice, eco-nomice şi sociale a unui stat; regim. ♢ ~ publică stare care asigură activitatea normală a organelor de stat şi a celor publice, respectarea drepturilor cetăţenilor şi paza proprietăţii obşteşti. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate şi finalitate a lumii. [G.-D. ordinii] /<lat. ordo, ~inis, it. ordine
Cuvântul "ordine" are 6 litere: D E I N O R
Anagrame pentru ordine:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la ordine:
A - aneroid iordane ordinea
C - codreni dornice nordice rodnice
E - doriene
F - frondei oferind
G - negroid
I - doinire dorieni
L - dinelor
M - moderni
O - inodore
P - ponderi
U - oriunde
Z - rondezi
 - orândei
Î - îndoire
Ă - orădeni
Ț - dorințe
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului ordine:
de
ide
ied
dine
doine
odei
ordie
rodie
nerod
dren
ode
di
din
ordin
roind
doi
ido
iod
dori
irod
rodi
rid
nod
dorn
nord
rond
do
dor
rod
ei
ie
eoni
oine
reni
rine
eroi
oier
orei
orie
ier
eon
ren
ore
re
in
ni
ion
noi
nori
oi
ori
roi
ir
no
nor
or
Vezi cuvinte care încep cu ordine, cuvinte care se termină cu ordine sau cuvinte care conțin ordine