Definiții pentru placajelor

PLACÁJ, placaje, s. n. 1. Semifabricat din lemn în formă de placă, realizat prin încleierea sub presiune a unui număr de obicei impar de foi de furnir suprapuse, întrebuințat la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcațiunilor etc. ♦ Înveliș de piatră, de cărămidă, de sticlă, de lemn etc. cu care se acoperă unele elemente de construcție sau unele obiecte spre a le proteja împotriva agenților externi sau spre a le înfrumuseța aspectul. 2. Placare. 3. (La jocul de rugbi) Oprire din acțiune a unui jucător prin imobilizarea lui cu mâinile. – Din fr. placage, plaquage.

PLACÁJ1 ~e n. 1) Material de construcţie obţinut prin încleierea unui număr de foi de furnir, aşezate una peste alta, folosit, mai ales, la confecţionarea mobilei. 2) Înveliş protector sau decorativ (de lemn, de piatră, de cărămidă etc.) cu care se acoperă un element de construcţie. /<fr. placage

PLACÁJ2 ~e n. (la jocul de rugbi) Tehnica de placare a unui jucător. /<fr. placage