Definiții pentru plafoane

PLAFÓN, plafoane, s. n. 1. Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond.

PLAF//ÓN ~oáne n. 1) Suprafaţă orizontală care formează partea superioară a unei încăperi; tavan; pod. 2) Limită superioară care nu poate fi depăşită. 3) Înălţime la care se găseşte suprafaţa inferioară a stratului de nori. /<fr. plafond, germ. Plafond