Definiții pentru pleșuvi

PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV. 1. Intranz. A cheli. 2. Refl. (Despre munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. – Din pleșuv.

PLEȘÚV, -Ă, pleșuvi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Chel. 2. (Despre soluri, munți etc.) Lipsit de vegetație, fără arbori; (despre ogoare) fără semănături; p. ext. uscat, sterp, arid. ♦ (Despre arbori) Fără frunze, desfrunzit. [Var.: (reg.) pleșúg, -ă adj.] – Din bg. pleșiv.

PLEŞÚV ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane, mai ales despre bărbaţi) Care şi-a pierdut (parţial sau total) părul de pe cap; care are chelie; chel. 2) (despre munţi, dealuri, terenuri) Care este lipsit de vegetaţie; fără vegetaţie; golaş; arid; sterp. /<bulg. pleşiv

A PLEŞUV//Í ~ésc intranz. (mai ales despre bărbaţi) A deveni pleşuv; a pierde părul de pe cap; a cheli. /Din pleşuv

A SE PLEŞUV//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre terenuri) A rămâne fără vegetaţie; a se dezgoli de verdeaţă. /Din pleşuv