Definiții pentru pocnirăm

POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ◊ Expr. A-i pocni cuiva fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. Tranz. și intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt și cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept în țintă. 3. Intranz. A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocăní vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni.

A POCN//Í ~ésc 1. intranz. 1) A produce un pocnet; a face „poc”. ~ din bici. Îi ~esc oasele. 2) (despre textile, învelişuri etc.) A se rupe parţial (prin întindere); a plesni; a crăpa. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a plesni. /poc + suf. ~ni