Definiții pentru poftii

POFTÍ, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (Înv. și reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A se îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Înv. și pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. Tranz. A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (înv. și reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohotĕti.

A POFTÍ poftésc 1. tranz. 1) A dori tare; a jindui; a râvni. ♢ Cât pofteşti cât doreşti; cât vrei; oricât. 2) (persoane) A chema în mod politicos (să vină undeva sau să participe la ceva); a solicita printr-o invitaţie; a invita. 3) pop. (sănătate, fericire, succes etc.) A dori cu deosebită afecţiune; a ura. 4) (urmat de o propoziţie completivă cu conjunctivul) A porunci pe un ton aparent politicos. L-a poftit să închidă uşa. 5) înv. A solicita într-o formă categorică. A pofti bani. 2. intranz. A binevoi să vină (pe undeva sau pe la cineva). Poftiţi în ospeţie la noi. ♢ Să poftească a) să intre; să vină; b) numai să încerce (dacă vrea s-o păţească). /<sl. pohotĕti