Definiții pentru polița
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru polița:
PÓLIȚĂ1, polițe, s. f. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [Pl. și: poliți] – Din sl. polica.
PÓLIȚĂ2, polițe, s. f. 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ◊ Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.
PÓLIŢ//Ă1 ~e f. 1) Suport de scândură aşezat în poziţie orizontală pe un perete sau într-un dulap, pe care se ţin diferite obiecte. 2) Mobilier prevăzut cu astfel de suporturi. [G.-D. poliţei] /<sl. polica
PÓLIŢ//Ă2 ~e f. 1) fin. Act financiar în baza căruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului, să plătească beneficiarului o sumă de bani la un anumit termen; vecsel. ♢ ~ în alb poliţă pe care nu este indicat numele beneficiarului. A plăti cuiva o ~ a se răzbuna pe cineva. 2): ~ de asigurare document prin care se confirmă încheierea unui contract de asigurare. [G.-D. poliţei] /<it. polizza
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)PÓLIȚĂ2, polițe, s. f. 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ◊ Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.
PÓLIŢ//Ă1 ~e f. 1) Suport de scândură aşezat în poziţie orizontală pe un perete sau într-un dulap, pe care se ţin diferite obiecte. 2) Mobilier prevăzut cu astfel de suporturi. [G.-D. poliţei] /<sl. polica
PÓLIŢ//Ă2 ~e f. 1) fin. Act financiar în baza căruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului, să plătească beneficiarului o sumă de bani la un anumit termen; vecsel. ♢ ~ în alb poliţă pe care nu este indicat numele beneficiarului. A plăti cuiva o ~ a se răzbuna pe cineva. 2): ~ de asigurare document prin care se confirmă încheierea unui contract de asigurare. [G.-D. poliţei] /<it. polizza
Cuvântul "polița" are 6 litere: A I L O P Ț
Anagrame pentru polița:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la polița:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului polița:
ai
ia
lai
iola
apiol
paiol
olița
lipa
pali
pila
plai
plia
lapți
plați
țipla
alți
lați
lița
țali
apoi
opaiț
oița
pai
apți
țapi
țipa
ița
al
la
alo
opal
pal
laț
țal
pa
țap
ța
li
ploi
poli
țoli
lip
pil
oi
poți
țoi
țip
ți
pol
țol
op
țop
Vezi cuvinte care încep cu polița, cuvinte care se termină cu polița sau cuvinte care conțin polița