Definiții pentru pricini
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru pricini:
PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična.
PRÍCIN//Ă ~i f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; cauză; motiv; temei. Care-i ~a? ♢ Fără (nici o) ~ nemotivat; fără îndreptăţire. Din ~ că fiindcă; pentru că; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei acţiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili ~a. ♢ A căuta (cuiva) ~ a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) ~ a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) înv. Acţiune judecătorească; proces. ♢ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situaţie neplăcută; necaz. 5) înv. Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. ♢ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. priţina
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)PRÍCIN//Ă ~i f. 1) Fenomen care provoacă sau care determină apariţia efectului; cauză; motiv; temei. Care-i ~a? ♢ Fără (nici o) ~ nemotivat; fără îndreptăţire. Din ~ că fiindcă; pentru că; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei acţiuni, manifestări sau stări; temei. A stabili ~a. ♢ A căuta (cuiva) ~ a căuta motiv de ceartă cu cineva. A găsi (cuiva) ~ a găsi cuiva motiv de ceartă. 3) înv. Acţiune judecătorească; proces. ♢ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se împotrivi; b) a (nu) intra în conflict cu cineva. 4) Situaţie neplăcută; necaz. 5) înv. Afacere care necesită rezolvare; treabă; chestiune; problemă. ♢ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. priţina
Cuvântul "pricini" are 7 litere: C I I I N P R
Anagrame pentru pricini:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la pricini:
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului pricini:
ci
ic
ici
icnii
inici
picnii
crinii
icniri
ricini
picii
ciripi
pricii
cirii
icni
inic
nici
picni
crini
ricin
pici
cirip
prici
ciri
cin
inc
crin
cip
pic
cir
cri
ii
inii
pinii
pini
prii
in
ni
pin
prin
pir
ir
Vezi cuvinte care încep cu pricini, cuvinte care se termină cu pricini sau cuvinte care conțin pricini