Definiții pentru prin

PRIN prep. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată spațiul pe care îl străbate sau pe unde pătrunde ceva) Lumina trece prin geam. 2. (Complementul arată spațiul în interiorul căruia se desfășoară sau are loc o acțiune) În, pe undeva. Se ascund prin văgăuni. ♦ (Complementul arată spațiul dintre două sau mai multe obiecte identice) Printre. II. (Introduce un complement circumstanțial instrumental) Cu..., cu ajutorul..., pe calea..., utilizând. Se înțeleg prin soli. ♦ Datorită. ♦ De către, de. III. (Introduce un complement circumstanțial modal, în construcții infinitivale cerute de obicei de verbele „a începe” și „a sfârși”) Autorul începe prin a-și expune planul. ◊ Loc. conj. Prin urmare = în consecință, deci. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) În..., în cursul..., în timpul... Tresare prin somn. ♦ Cam în..., aproape de... V. (Precedat de prep. „de”, formează loc. prep. prin care se exprima timpul, locul aproximativ) De prin iulie. De prin pădure. [Var.: (reg.) pân, pin prep.] – Pre2 + în.

PRIN prep. 1) (exprimă un raport spaţial, indicând mediul, cadrul desfăşurării unei acţiuni) Aleargă prin curte. A străbătut prin perete. 2) (exprimă un raport modal sau instrumental, indicând mijlocul, procedeul realizării acţiunii) Cu ajutorul; pe calea; cu. A obţine prin eforturi. Se transmite prin ereditate. ♢ Prin urmare deci; aşadar. 3) (exprimă un raport temporal, indicând perioada, intervalul de timp, aproximaţia temporală) În timpul; în cursul. Prin luna iunie. /pre + în