Definiții pentru priza

PRIZÁ1, prizez, vb. I. Tranz. A trage, a aspira tutun pe nas. – Din fr. priser.

PRIZÁ2, prizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A aprecia, a prețui. – Din fr. priser.

PRÍZĂ, prize, s. f. 1. (Tehn.) Dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o rețea electrică prin intermediul unei fișe de curent; p. restr. orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică. ◊ Priză aeriană de curent = priză în formă de bară, de liră etc., prin care se realizează legătura dintre o linie electrică aeriană și un tramvai, o locomotivă electrică etc. Priză de pământ = dispozitiv prin intermediul căruia se realizează o legătură electrică conducătoare directă cu pământul. 2. Deschizătură în peretele exterior al unei construcții prin care se face aerisirea. 3. Angrenare a două roți dințate într-un mecanism. 4. Fenomen de transformare din stare plastică în stare rigidă a amestecurilor hidratate de lianți care se fololosesc în construcții. 5. (În sintagma) Priză de aterizare (sau de teren) = ansamblul manevrelor executate de un pilot pentru a ateriza exact în punctul dorit. 6. (Fam.; în expr.) A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva). 7. (Livr.) Cantitate mică de tutun care se trage pe nas. 8. Doză (mică) de medicament. 9. Modul în care este prinsă mingea la handbal, baschet, rugbi etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. 10. (La judo, lupte etc.) Dezechilibrare și proiectare a adversarului. 11. (Cin.; în sintagma) Priză directă = tehnică de înregistrare a dialogului sincron cu filmarea, asigurând veridicitatea interpretării actoricești. – Din fr. prise.

A PRIZ//Á ~éz tranz. (tabac) A trage pe nas; a aspira pe nas. /<fr. priser

PRÍZ//Ă1 ~e f. 1) Dispozitiv pentru conectarea unui receptor de energie electrică la o sursă de curent. ♢ ~ de pământ a) legătură a unor aparate sau maşini electrice cu pământul; b) instalaţie pentru realizarea acestei legături. 2) Dispozitiv prin care se extrage un fluid dintr-o conductă. 3) fig. Consideraţie sau influenţă de care se bucură cineva. [G.-D. prizei] /<fr. prise

PRÍZ//Ă2 ~e f. Mod de a ţine instrumentul de lucru caracteristic pentru un specialist (muzicant, sportiv, medic etc.). ♢ ~ de aterizare totalitate a manevrelor executate de un pilot pentru a lua contact cu pământul. [G.-D. prizei] /<fr. prise

PRÍZ//Ă3 ~e f. Cantitate dintr-un medicament prevăzută pentru o singură dată. ♢ ~ de tabac porţie de tabac trasă pe nas dintr-o singură dată. [G.-D. prizei] /<fr. prise

PRÍZ//Ă4 ~e f. Proeminenţă a unei stânci de care se poate apuca un alpinist în urcuş. [G.-D. prizei] /<fr. prise

PRÍZ//Ă5 ~e f. (în construcţii) Întărire a unui liant hidraulic. [G.-D. prizei] /<fr. prise