Definiții pentru puhoi

PUHÓI1, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apă care curge cu repeziciune și forță; apă curgătoare umflată de ploi, care se revarsă cu forță; șuvoi. ♦ Ploaie mare, torențială. ♦ Fig. Mulțime mare de oameni sau de alte ființe care se deplasează năvalnic în aceeași direcție. ♦ (Adverbial) În cantitate sau în număr foarte mare, grămadă. [Var.: (reg.) pohói, povói s. n.] – Din sl. povonĩ.

PUHOÍ2, pers. 3 puhoiește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare sau de ploaie) A curge în cantitate mare, cu repeziciune și forță; a se revărsa cu putere, a inunda. ♦ Fig. (Rar; despre oameni) A năvăli, a invada. – Din puhoi1.

PUH//ÓI ~oáie n. 1) Curs vijelios de apă format în urma ploilor mari sau a topirii zăpezii; torent; şuvoi. 2) Ploaie torenţială. 3) fig. Mulţime nenumărată (de oameni sau de alte fiinţe) care se îndreaptă năvalnic în aceeaşi direcţie. /<sl. povoni

A PUHO//Í pers. 3 ~iéşte intranz. 1) (mai ales despre ape) A curge puhoaie. 2) fig. rar (despre persoane) A da năvală; a veni puhoi. /Din puhoi