Definiții pentru răscruce

RĂSCRÚCE, răscruci, s. f. 1. Loc unde se încrucișează sau de unde se separă două sau mai multe drumuri; răspântie. ◊ (Pop.) Răscrucile cerului = punctul de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază; zenit. ◊ Loc. adj. și adv. În răscruce = (care este) în formă de cruce; cruciș. 2. Fig. Moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc.; cotitură. 3. Parte a carului de care se prind șleaurile. 4. Cruce de lemn care împarte o fereastră în mai multe despărțituri. 5. Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele; fofelniță. – Răs- + cruce.

RĂSCRÚC//E ~i f. 1) Loc de întretăiere a două sau mai multe drumuri; răspântie; încrucişare. ♢ În ~ cruciş. 2) fig. Moment crucial în viaţa cuiva; răspântie. 3) pop. Parte în formă de cruce a unui vehicul cu tracţiune animală, de care se prinde proţapul sau cele două orcicuri. 4) rar Totalitate a stinghiilor încrucişate din mijlocul unei ferestre. 5) Parte a vârtelniţei, constând din două braţe încru-cisate, pe care se pun cele două fofeze; fofelniţă. /răs- + cruce