Definiții pentru răsfrângere

RĂSFRẤNGE, răsfrấng, vb. III. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a(-și) reflecta lumina proiectată asupra lor. ♦ A (se) refracta. ♦ Refl. (Despre sunete) A se întoarce sub formă de ecou; a se repeta. 2. Refl. A se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva. 3. Refl. și tranz. A (se) oglindi, a (se) reflecta. II. Tranz. și refl. (despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) A (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia. [Perf. s. răsfrânsei, part. răsfrânt] – Răs- + frânge.

RĂSFRẤNGERE, răsfrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) răsfrânge și rezultatul ei. – V. răsfrânge.

A RĂSFRÂNGE răsfrâng tranz. 1) A face să se răsfrângă. 2) (despre părţi de îmbrăcăminte) A îndoi în afară. /răs- + a frânge

A SE RĂSFRÂNGE se răsfrâng intranz. 1) A-şi manifesta efectele; a avea urmări; a se resimţi. 2) rar A-şi proiecta imaginea pe o suprafaţă făcând-o să se reflecte. 3) (despre stări, acţiuni etc.) A-şi găsi expresia; a se oglindi; a se reflecta. /răs- + a se frânge