Definiții pentru rară

RAR, -Ă, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, într-un șir de lucruri sau de ființe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai depărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate. ♦ Neobișnuit, excepțional. 5. Distins, ales, scump, prețios (prin faptul că nu se întâlnește prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatră rară = piatră prețioasă. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară (I 2). – Lat. rarus.

RÁRA adv. (Rar) Încet, domol, pe îndelete. – Rar + suf. -a.

RAR1 adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obişnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distanţă mai mare decât cea obişnuită sau cea practicată. A semăna rar porumbul. 3) Fără grabă. A păşi rar. A vorbi rar. /<lat. rarus

RAR2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se află la intervale mai mari sau care sunt mai puţin numeroase decât în mod obisnuit. Pădure rară. ♢ Rară-neagră varietate de viţă de vie, având struguri cu boabe mari negre, distanţate una de alta. 2) Care este mai puţin dens, mai puţin compact. 3) Care este puţin răspândit, puţin frecvent. Frumuseţe rară. 4) rar Care este de mare valoare; preţios; scump. Piatră rară. Exemplar rar. /<lat. rarus

RÁRA adv. rar (folosit cu verbe ale mişcării, adesea repetat) Fără grabă; pe îndelete; încet; agale; domol. A o lua ~. /rar + suf. ~a