Definiții pentru romani
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru romani:
ROMÁN2, -Ă, romani, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparține Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica romană = Biserica catolică; catolicism. – Din lat. romanus.
ROMẤN, -Ă, români, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. Adj. Care aparține României sau românilor (I 1), referitor la România sau la români; românesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s. m.] – Lat. romanus.
ROMÂNÍ, românésc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte obiceiurile, caracterul, limba românilor. 2. Tranz. A traduce în românește. – Din român.
ROMÁN2 ~i m. 1) ist. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Imperiului Roman. 2) Locuitor al Romei. /<lat. romanus, fr. roman
ROMÁN3 ~ă (~i, ~e) 1) ist. Care aparţinea Imperiului Roman sau populaţiei lui; din Imperiul Roman. ♢ Cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserică ~ă biserică catolică. 2) Care aparţine Romei; din Roma. /<lat. romanus
ROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparţine României sau populaţiei ei; din România. /<lat. romanus
ROMÂN2 ~i m. Persoană care face parte din populaţia de bază a României sau este originară din România. /<lat. romanus
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)ROMẤN, -Ă, români, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. Adj. Care aparține României sau românilor (I 1), referitor la România sau la români; românesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s. m.] – Lat. romanus.
ROMÂNÍ, românésc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte obiceiurile, caracterul, limba românilor. 2. Tranz. A traduce în românește. – Din român.
ROMÁN2 ~i m. 1) ist. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Imperiului Roman. 2) Locuitor al Romei. /<lat. romanus, fr. roman
ROMÁN3 ~ă (~i, ~e) 1) ist. Care aparţinea Imperiului Roman sau populaţiei lui; din Imperiul Roman. ♢ Cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserică ~ă biserică catolică. 2) Care aparţine Romei; din Roma. /<lat. romanus
ROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparţine României sau populaţiei ei; din România. /<lat. romanus
ROMÂN2 ~i m. Persoană care face parte din populaţia de bază a României sau este originară din România. /<lat. romanus
Cuvântul "romani" are 6 litere: A I M N O R
Anagrame pentru romani:
Cuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la romani:
A - armonia raionam
B - abnormi
C - acronim armonic romanic
D - aromind
E - armonie maronie romanei
F - informa morfina
G - ignoram
H - monarhi nomarhi
I - armonii maronii romanii
L - laminor manilor normali
O - monorai noroiam
P - paronim piroman
T - artimon minorat
U - armoniu maroniu
Z - mirozna
 - aromâni românia
Ă - raionăm
Ș - marnoși normași
Ț - normați
Cuvinte mai scurte formate din literele cuvântului romani:
ai
ia
mai
mia
amin
anim
mani
mina
amino
moina
noima
marin
aromi
maior
maori
moria
roiam
mari
miar
mira
rima
ani
ian
nai
oina
ornai
raion
arin
rina
oria
roia
ari
iar
rai
am
noma
maron
norma
ornam
roman
amor
maro
moar
mora
arm
ram
an
na
nora
orna
ora
ar
im
mi
imn
minor
moi
mior
mori
roim
romi
mir
in
ni
ion
noi
nori
oi
ori
roi
ir
om
mor
rom
no
nor
or
Vezi cuvinte care încep cu romani, cuvinte care se termină cu romani sau cuvinte care conțin romani