Definiții pentru sărite

SĂRÍT1 s. n. Acțiunea de a sări; săritură. – V. sări.

SĂRÍT2, -Ă, săriți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S. f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări.

SĂRÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SĂRI. 2) şi substantival (despre persoane) Care şi-a ieşit din minţi; ţicnit; smintit. ♢ Cu inima ~tă cuprins de o emoţie puternică. /v. a sări

SĂRÍT//Ă ~e f. 1): De-a ~a sărind; în salturi; prin sărituri. Pe ~e trecând peste anumite părţi; făcând omisiuni. La ~a în galop. 2): A scoate (pe cineva) din ~e a face (pe cineva) să-şi piardă răbdarea, să-şi iasă din fire; a supăra grozav (pe cineva). A-şi ieşi din ~e a-şi pierde calmul; a se enerva; a se înfuria. /v. a sări