Definiții pentru scornire
Definiții din Dicționarul Explicativ Român pentru scornire:
SCORNÍ, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A plăsmui, a inventa; a concepe, a crea. 2. Tranz. A lansa (cu rea-credință) o minciună, un zvon (pentru a înșela); a urzi, a ticlui. 3. Refl. A se isca, a se ivi, a se porni, a se declanșa, a se stârni, a se dezlănțui. 4. Tranz. (Pop.) A face să se miște din locul unde se află, să iasă din adăpost; a stârni, a urni. [Var.: (reg.) zgorní vb. IV] – Din bg. skorna, ucr. skornjaty.
SCORNÍRE, scorniri, s. f. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgorníre s. f.] – V. scorni.
A SCORN//Í ~ésc tranz. 1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A plăsmui, punând în circulaţie cu rea-voinţă. 2) înv. A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a inventa; a izvodi. /<bulg. skorna
A SE SCORN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. rar (despre fenomene ale naturii) A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a se dezlănţui; a se declanşa. Viscolul s-a ~it către seară. /<bulg. skorna
vezi mai multe definiții (dictionarroman.ro)vezi sinonime (dictionardesinonime.ro)SCORNÍRE, scorniri, s. f. Acțiunea de a (se) scorni și rezultatul ei. [Var.: (reg.) zgorníre s. f.] – V. scorni.
A SCORN//Í ~ésc tranz. 1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A plăsmui, punând în circulaţie cu rea-voinţă. 2) înv. A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a inventa; a izvodi. /<bulg. skorna
A SE SCORN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. rar (despre fenomene ale naturii) A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a se dezlănţui; a se declanşa. Viscolul s-a ~it către seară. /<bulg. skorna
Cuvântul "scornire" are 8 litere: C E I N O R R S
Nu au fost găsite anagrame pentru scornireCuvinte (anagrame) formate adăugând o literă la scornire:
Vezi cuvinte care încep cu scornire, cuvinte care se termină cu scornire sau cuvinte care conțin scornire